Dacă-i marţi, e jurământ…
15/02/2010 by: Luiza Manolea
Ca oricare avocat care doreşte să-şi aibă toate documentele în ordine, am purces şi eu la drumurile destul de întortocheate pe holurile diverselor etaje ale clădirii Baroului Bucureşti în speranţa obţinerii cât mai rapide şi fără prea multă birocraţie a necesarului card de avocat valabil pe anul 2010.
Rapiditatea şi puţina biocraţie au rămas la stadiul de speranţă, căci am dat foarte repede piept cu realitatea crudă a unui du-te-vino de la un birou la altul : arhiva şi depuneri cereri, obţinut viza de la inspectorii fiscali ai Filialei Bucureşti a Casei de Asigurări a Avocaţilor, obţinut viză de la Resurse Umane, discutat cu contabilul Baroului pentru validarea plăţii taxei anuale prin virament bancar, revenire la depuneri cereri, unde…
Unde am avut o discuţie parcă ruptă din “Căldură mare” de Caragiale cu domnul însărcinat să preia cererea pentru eliberarea cardului şi care a sunat cam aşa :
| Eu : | – Bună ziua ! Pentru eliberarea cardului, am zis întinzându-i deja cererea cu viza obţinută de la inspectorul fiscal şi luând loc pe scaunul din faţa biroului său. |
| Funcţionarul : | – Da, vă rog…
– Aveţi dosarul în regulă, nu ? |
| Eu : | – Cred… |
| Funcţionarul : | – Păi, asigurarea… îmi zise parcă pe un ton de dojană. Aveţi, nu ? |
| Eu : | – Cred că. |
| Funcţionarul : | – Aduceţi o copie. |
| Eu : | – Bine. |
| Funcţionarul :
|
– (pe un ton aproape conspirativ) Şi… ştiţi, nu ? |
| Eu : | – Ce ? întreb eu cu o notă de mirare. |
| Funcţionarul : | – Copii legalizate.
– (lămuritor) Trebuie să aduceţi copii legalizate de pe diploma de licenţă şi de pe foaia matricolă. |
| Eu : | – Da ? Dar am copii la dosar ! Că doar m-am înscris în Barou de atâţia ani… şi toate Deciziile pe care le-a luat Baroul după înscriere, presupun că
s-a verificat ceva la momentul respectiv… |
| Funcţionarul : | – (cu fermitate) Nu este suficient !
Apoi, aplecându-se un pic peste birou îmi arată o foaie de hârtie cu textul unei Decizii a Consiliului Baroului unde erau subliniate cuvintele « copii legalizate », « abatere disciplinară » şi îmi zice pe un ton justificativ, asezonat cu ceva satisfacţie : – Decizia Consiliului ! |
| Eu : | – Hmm, asta-i bună !
– Asta îmi dă peste cap tot ce-am învăţat la drept civil ! (mă gândeam că funcţionarul Baroului care mi-a preluat actele la înscrierea în Barou acum aproape 8 ani a avut acces la original şi a autentificat copia ca fiind conformă cu originalul ; de ce mi-ar cere să mă duc la notar acum ? … alţi bani, alte drumuri, altă distracţie…) – (retoric) …Înseamnă că de fiecare dată când se schimbă decanul ne mai cere ceva acte ?… |
| Funcţionarul : | – Deh, au fost probleme cu înscrieri în Barou ale unora care nu aveau licenţă … Mă rog, scandal…De aceea… |
| Eu : | – (neconvinsă) Aha… |
| Funcţionarul : | – A ! Ar mai fi încă o chestiune… jurământul… |
| Eu: | – (cu un ton amuzat, suspectând o cameră ascunsă pe undeva…)
Ce-i cu jurământul ? |
| Funcţionarul : | – Păi, trebuie să daţi jurământul… « Jur pe Constituţie… » |
| Eu : | – (uşurată) Păi l-am dat ! Îmi aduc aminte perfect : decanul ne-a strâns
într-o sală, eram cu robele pe noi şi am rostit jurământul ! |
| Funcţionarul : | – Mda… verbal…Dar, în scris … Ei ? |
| Eu : | – În scris ?!? |
| Funcţionarul : | – Păi noi de unde ştim că l-aţi dat ? Ne trebuie proba ! |
| Eu : | – (gândind cu voce tare) Hm, parcă am acasă o hârtie pe care scrie « Jurământ »… |
| Funcţionarul : | – (întrerupându-mă brusc din gânduri) Marţi ! |
| Eu : | – (încercând să mă dezmeticesc) Ce marţi ?!? |
| Funcţionarul : | – Marţi. Jurământul !
(Şi continuă cu o privire parcă zicând : « ei, nici acum n-ai înţeles ? ») – 13.30 ! |
| Eu : | – (aruncându-i doar o privire total încurcată) ?!?? |
| Funcţionarul : | – (cu răbdare, explicându-mi)
În fiecare marţi, înainte de şedinţa Consiliului se dă jurământul… |
| Eu : | – Haideţi, domnule, că-i hilar !
(parafrazând un mai vechi film Dacă-i marţi, e Belgia) – Dacă-i marţi, e jurământ?!? |
-/-
În încheiere, ţin să adresez :
– sincere mulţumiri funcţionarului Baroului pentru răbdarea extraordinară şi pentru calmul desăvârşit, fără de care nu aş fi putut intra atât de bine în atmosfera unei schiţe de Caragiale,
şi
– succes colegilor în epopeea dosarelor de la Barou !
-//-
Publicat pe site-ul www.avocatnet.ro ca editorial in data de 13.02.2010.
Nu-i Belgia din nefericire. Sa jure ei intre ei, in fata angajatilor baroului. Ca la Statut zice altfel. Eu pe mandatul asta nu jur, na!
Haios modul in care relatati intamplarea, pastrand vie atmosfera tipica vesnicului Caragiale.
De tot hazul. Tipic romanesc . Asa cum a zis si doamna/domnisoara Bucur Mihaela: Caragiale este inca de actualitate.