Inadvertenţe în transpunerea Directivei 2010/31/UE: certificatul de performanţă energetică

05/06/2012 by: Luiza Manolea

După analiza propunerii legislative aflată la Senat de modificare a Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor prin prisma obligaţiilor de transpunere a Directivei nr. 2010/31/UE privind performanţa energetică în clădiri, am identificat câteva inadvertenţe care au în marea lor majoritate un impact semnificativ.

Iată aici 4 observaţii legate de certificatul de performanţă energetică:

1. Elemente obligatorii pe care certificatul de performanţă trebuie să le cuprindă şi care nu au fost transpuse:

  • valorile de referinţă ale performanţei energetice ale clădirii respective (cu titlu de exemplu: cerinţele minime de performanţă energetică) ;
  • sursa de informaţii detaliate despre performanţa energetică a clădirii şi
  • în cazul prescrierii de recomandări privind îmbunătăţirea nivelului optim din punctul de vedere al costurilor ori îmbunătăţirea rentabilităţii performanţei energetice:
    • detalii cu privire la rentabilitatea recomandărilor de îmbunătăţire a costurilor şi
    • paşii care trebuie urmaţi pentru punerea în practică a acestor recomandări.

Art. 13 alin. 7 din propunerea legislativă lasă stabilirea formei şi conţinutului cadru al certificatului de performanţă energetică la latitudinea legislaţiei secundare (ordin al ministrului dezvoltării regionale şi turismului). În cazul în care elementele obligatorii nu sunt completate în cadrul propunerii legislative în discuţia de faţă, atunci, aceste elemente ar trebui să se regăsească în legislaţia secundară.

Singurele informaţii suplimentare ce nu sunt obligatoriu de introdus in certificat, însă sunt foarte utile şi sugestia noastră este de a le introduce, sunt:

  • consumul anual de energie pentru clădirile nerezidenţiale,
  • procentul de energie din surse regenerabile de energie în consumul total de energie;
  • auditurile în domeniul energiei,
  • stimulente financiare ori de altă natură,
  • posibilităţi de finanţare.

2. Recomandările anexate certificatului de performanţă energetică

În mod greşit art. 13 alin. 6 din propunerea legislativă prevede ca certificatul să nu cuprindă recomandări de reducere a consumurilor de energie ale clădirii, în cazul în care « nu există potenţial de reducere semnificativă al acestora comparativ cu :

  • cerinţele minime de performanţă energetică în vigoare la data elaborării certificatului, precum şi
  • estimarea economiei de energie prin realizarea lucrărilor de îmbunătăţire a performanţei energetice a clădirii ».

Astfel, observăm că art. 11 alin. 2 din Directiva 2010/31/UE reglementează ipoteza în care economisirea energiei este egală, însă măsurile luate pentru a ajunge la acel nivel de reducere a energiei sunt îmbunătăţite: costuri mai mici, consumarea energiei mai eficientă.

Aşadar, recomandările ar trebui să fie obligatorii chiar dacă nu ar exista un potenţial de reducere a energiei. Singurele excepţii de la includerea recomandărilor sunt doar cele în care fie costurile, fie eficienţa folosirii energiei electrice nu poate fi îmbunătăţită în mod “rezonabil” (nu “semnificativ”, care este un termen mult mai exigent) prin comparaţie cu cerinţele de performanţă. Cât priveşte aceste cerinţe, ele ar trebui să tindă către clădirea cu consum de energie aproape zero, nu să facă referire la “cerinţele minime”, cum este menţionat în propunerea legislativă, întrucât recomandările trebuie să aibă ca reper cele mai bune practici în obţinerea unor performanţe ridicate, nu cerinţe minime de performanţă energetică, ce reprezintă baza.

3. Menţionarea indicatorului de performanţă energetică în anunţuri

Faţă de exigenţa crescută a acestei obligaţii – vezi „statele membre impun” din art. 12 alin. 4 din Directiva 2010/31/UE, lipsa unei sancţiuni în cazul nerespectării obligaţiei de precizare a indicatorului de performanţă energetică în anunţurile de vânzare/ cumpărare ori închiriere este perfectibilă.

De menţionat că sunt vizate „anunţurile din miloacele de comunicare în masă comerciale”, adică doar anunţurile date în scop comercial, cum sunt cele date de agenţiile imobiliare.

Prin urmare, recomandăm completarea art. 20 indice 3, respectiv art. 20 indice 4 referitoare la contravenţii şi sancţiunile aplicabile.

4. Afişarea certificatului de performanţă energetică

Propunerea legislativă nu transpune obligaţia de a afişa certificatul de performanţă energetică în spaţiile folosite de autorităţile publice cu alt titlu decât în baza dreptului de proprietate ori a dreptului de administrare, cum ar fi, spre exemplu în calitate de locatar ori comodatar.

De asemenea, propunerea legislativă nu transpune obligaţia de a afişa certificatul de performanţă energetică în clădirile, altele decât cele ocupate de autorităţi publice, care au o suprafaţă utilă totală de peste 500 m2 şi care sunt vizitate frecvent de public, ci se limitează doar “clădirile de interes şi utilitate publică”, aşa cum sunt definite în art. 3 pct. 25 din propunerea legislativă. Prin urmare, se elimină în mod greşit toate acele clădiri cu suprafeţe mari care, cu toate că sunt vizitate în mod frecvent de public, nu găzduiesc activităţi în domenii de interes public general şi/sau comunitar şi social. Astfel de clădiri exceptate în mod eronat sunt, spre exemplu, marile magazine, halele industriale, depozitele şi chiar marile hoteluri.

-/-

Alte însemnări pe tema modificării Legii nr. 372/2005:

Modificarea Legii nr. 372/2005 la Senat

Puncte slabe în proiectul pentru modificarea Legii nr. 372/2005

Noul proiect de lege din aprilie 2012 de modificare a Legii nr. 372/2005 .

Comments

One Response to “Inadvertenţe în transpunerea Directivei 2010/31/UE: certificatul de performanţă energetică”

Leave a Reply