Lege nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor
LEGE nr. 211/2011
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
§1
Dispoziţii generale
Art. 1
Prezenta lege stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora.
§2
Domeniul de aplicare
Art. 2
(1) Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi următoarele:
a) efluenţii gazoşi emişi în atmosferă şi dioxidul de carbon captat şi transportat în scopul stocării geologice şi stocat geologic potrivit prevederilor Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului sau excluşi din domeniul de aplicare a respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta;
b) solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate şi clădiri legate permanent de sol;
c) solurile necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităţilor de construcţie, în cazul în care este cert că respectivul material va fi utilizat pentru construcţii în starea sa naturală şi pe locul de unde a fost excavat;
d) deşeurile radioactive;
e) explozibilii declasaţi;
f) materiile fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa alin. (2) lit. b), paiele şi alte resturi vegetale nepericuloase provenite din agricultură sau silvicultură şi care sunt folosite în agricultură ori silvicultură sau pentru producerea de energie din biomasă prin procese ori metode care nu dăunează mediului şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.
(2) Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi, în măsura în care sunt reglementate prin alte acte normative, următoarele:
a) apele uzate;
b) subprodusele de origine animală, inclusiv produse transformate care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman, cu excepţia produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de producere a biogazului ori a compostului;
c) carcasele de la animalele care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii şi care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002;
d) deşeurile rezultate în urma activităţilor de prospectare, extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi a exploatării carierelor care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 856/2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive.
(3) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de alte acte normative aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafaţă în scopul gestionării apelor şi a căilor navigabile sau al prevenirii inundaţiilor, al atenuării efectelor inundaţiilor şi secetei ori asanării terenurilor nu se supun prevederilor prezentei legi, în cazul în care se face dovada că respectivele sedimente sunt nepericuloase.
(4) Actele normative care transpun directive individuale pot stabili pentru gestionarea anumitor categorii de deşeuri reguli speciale pentru cazuri individuale sau reguli care vin în completarea dispoziţiilor prezentei legi.
§3
Definiţii
Art. 3
Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi în prezenta lege este prevăzută în anexa nr. 1.
§4
Ierarhia deşeurilor
Art. 4
(1) Ierarhia deşeurilor se aplică în funcţie de ordinea priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor, după cum urmează:
a) prevenirea;
b) pregătirea pentru reutilizare;
c) reciclarea;
d) alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică;
e) eliminarea.
(2) Aplicarea ierarhiei deşeurilor menţionată la alin. (1) are ca scop încurajarea acţiunii în materie de prevenire a generării şi gestionării eficiente şi eficace a deşeurilor, astfel încât să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.
(3) În acest sens, pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării de tip analiza ciclului de viaţă privind efectele globale ale generării şi gestionării acestor deşeuri.
(4) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului asigură un proces transparent de elaborare a actelor normative şi a politicii în domeniul gestionării deşeurilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, cu completările ulterioare.
(5) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului ia în considerare principiile generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor, precum şi impactul global asupra mediului, sănătăţii populaţiei, economiei şi societăţii, potrivit prevederilor art. 1 şi 20.
§5
Subproduse
Art. 5
Este considerat subprodus, şi nu deşeu potrivit definiţiei de la pct. 9 din anexa nr. 1, o substanţă sau un obiect care rezultă în urma unui proces de producţie al cărui obiectiv principal nu este producerea acestuia şi care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
a) utilizarea ulterioară a substanţei sau a obiectului este certă;
b) substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi supus unei alte prelucrări suplimentare celei prevăzute de practica industrială obişnuită;
c) substanţa sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces de producţie;
d) utilizarea ulterioară este legală, în sensul că substanţa sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele relevante referitoare la produs, la protecţia mediului şi protecţia sănătăţii pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.
§6
Încetarea statutului de deşeu
Art. 6
(1) În cazul în care anumite categorii de deşeuri au trecut printr-o operaţiune prevăzută în anexa nr. 3 şi dacă îndeplinesc criteriile specifice stabilite de Comisia Europeană, acestea încetează să mai fie considerate deşeuri, în sensul prezentei legi.
(2) Deşeurile care încetează să mai fie considerate deşeuri, potrivit prevederilor alin. (1), încetează să mai fie considerate deşeuri în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1.037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Hotărârea Guvernului nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de alte acte normative.
(3) În lipsa criteriilor stabilite la nivel comunitar menţionate la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate decide, prin ordin al ministrului, pentru fiecare caz, dacă un anumit deşeu a încetat să fie considerat ca atare, pe baza unor studii de evaluare a impactului social/economic şi asupra mediului, realizate de aceasta sau de orice altă autoritate/instituţie de la nivel naţional ori european, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) substanţa sau obiectul este utilizat în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;
b) există o piaţă sau cerere pentru substanţa ori obiectul în cauză;
c) substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă legislaţia şi normele aplicabile produselor;
d) utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau sănătăţii populaţiei.
(4) Ordinele prevăzute la alin. (3) sunt notificate statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare.
§7
Lista deşeurilor
Art. 7
(1) Lista deşeurilor aprobată de către Comisia Europeană se preia în legislaţia naţională prin hotărâre a Guvernului.
(2) Lista deşeurilor este obligatorie pentru a determina dacă un deşeu trebuie considerat deşeu periculos.
(3) Includerea unui obiect sau a unei substanţe pe listă nu înseamnă că respectivul obiect ori respectiva substanţă se consideră ca fiind deşeu în orice împrejurare.
(4) O substanţă sau un obiect este considerat deşeu numai în cazul în care corespunde definiţiei prevăzute la pct. 9 din anexa nr. 1.
Art. 8
(1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1).
(2) În cazul unui tip de deşeu care se încadrează potrivit listei deşeurilor prevăzute la art. 7 alin. (1) sub două coduri diferite în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase – codurile marcate cu asterisc, încadrarea ca deşeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante.
(3) Laboratorul de referinţă din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ANPM, analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi încadrarea deşeurilor.
(4) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei, în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi eliminare a acestora.
(5) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri autorităţi publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sunt obligaţi să încadreze în codurile prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare, fiecare tip de deşeu generat de propria activitate, pe baza reglementărilor specifice pentru gestionarea deşeurilor.
Art. 9
(1) Pe baza originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri prevăzuţi la art. 8 alin. (4) şi (5), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului consideră că un deşeu este periculos chiar dacă acesta nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1), dacă acesta prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, deşeurile considerate ca fiind periculoase şi care nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) şi le consemnează în raportul prevăzut la art. 48 alin. (3), furnizând Comisiei Europene toate informaţiile relevante.
Art. 10
(1) În cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului deţine dovezi care arată că un deşeu care figurează pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4 poate considera acest deşeu ca fiind nepericulos.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, cazurile prevăzute la alin. (1), furnizând toate informaţiile relevante în vederea revizuirii listei deşeurilor.
Art. 11
Reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase nu se poate realiza prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase până la un nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos.
§8
Răspunderea extinsă a producătorului
Art. 12
(1) În vederea prevenirii, reutilizării, reciclării şi a altor tipuri de valorificare a deşeurilor, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează sau, după caz, propune măsuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producătorul produsului, persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce, cu titlu profesional, proiectează, produce, prelucrează, tratează, vinde ori importă produse este supus unui regim de răspundere extinsă a producătorului.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) includ, fără a se limita la acestea, următoarele:
a) încurajarea adoptării, încă din faza de proiectare a produselor, a unor soluţii care să reducă impactul asupra mediului şi generarea de deşeuri în procesul de fabricaţie şi pe perioada de utilizare a produselor şi care să asigure respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)–(3), atunci când acestea devin deşeuri;
b) încurajarea producţiei şi comercializării de produse cu utilizări multiple, durabile din punct de vedere tehnic şi care, după ce devin deşeuri, pot fi valorificate în mod corespunzător şi a căror eliminare este compatibilă cu principiile de protecţie a mediului;
c) acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor rezultate după ce produsele nu mai sunt folosite şi asigurarea gestionării ulterioare a acestora fără a crea prejudicii asupra mediului sau sănătăţii populaţiei, precum şi asumarea răspunderii financiare;
d) punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor disponibile cu privire la caracterul reutilizabil şi reciclabil al produselor.
(3) În vederea aplicării răspunderii extinse a producătorului se iau în considerare fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică, efectele globale asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, precum şi impactul social, cu respectarea necesităţii de a asigura buna funcţionare a pieţei interne.
(4) Răspunderea extinsă a producătorilor se aplică fără a aduce atingere responsabilităţilor prevăzute la art. 22 alin. (1) şi art. 23 şi legislaţiei specifice privind fluxurile de deşeuri şi a celei privind produsele.
§9
Valorificarea deşeurilor
Art. 13
Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1)–(3) şi art. 20.
Art. 14
(1) Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.
(2) Operatorii economici care asigură colectarea şi transportul deşeurilor prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a asigura colectarea separată a deşeurilor prevăzute la alin. (1) şi de a nu amesteca aceste deşeuri.
Art. 15
(1) Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:
a) să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care să garanteze reducerea riscului pentru sănătatea umană şi deteriorării calităţii mediului;
b) să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care să prezinte riscuri asupra sănătăţii populaţiei;
c) să adopte cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificării deşeurilor, în momentul achiziţiei.
(2) Operatorii economici care desfăşoară operaţiuni de valorificare a deşeurilor, prevăzute în anexa nr. 3, se înscriu la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
(3) Procedura de înscriere pentru operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) se stabileşte prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri, cu avizul ministrului mediului şi pădurilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
§10
Reutilizarea şi reciclarea
Art. 16
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului adoptă sau, după caz, propun măsuri adecvate pentru promovarea reutilizării produselor şi activităţilor de pregătire a acestora pentru reutilizare în special prin:
a) stimularea realizării unor reţele pentru repararea şi reutilizarea produselor;
b) utilizarea instrumentelor economice;
c) introducerea unor criterii referitoare la achiziţiile publice;
d) stabilirea de obiective cantitative sau alte măsuri.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează reciclarea de înaltă calitate prin aplicarea colectării separate a deşeurilor, în măsura în care este fezabilă din punct de vedere tehnic, economic şi de mediu şi se conformează cu standardele de calitate în sectorul de reciclare respectiv, prin acte normative care se supun aprobării Guvernului.
Art. 17
(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca începând cu anul 2012 să asigure colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.
(2) Producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale au următoarele îndatoriri:
a) să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile menajere;
b) să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare.
Art. 18
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului consemnează stadiul îndeplinirii obiectivelor prevăzute la art. 17 alin. (2) în raportul prevăzut la art. 48 alin. (3).
(2) În cazul neîndeplinirii obiectivelor, în raport se includ motivele eşecului respectiv şi măsurile pe care toţi factorii implicaţi intenţionează să le ia în vederea îndeplinirii obiectivelor respective.
§11
Eliminarea
Art. 19
(1) Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să supună deşeurile care nu au fost valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de siguranţă, care îndeplineşte cerinţele art. 20.
(2) Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului pentru activitatea de eliminare a deşeurilor au următoarele obligaţii:
a) să asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt încredinţate;
b) să folosească cele mai bune tehnici disponibile şi care nu implică costuri excesive pentru eliminarea deşeurilor;
c) să amplaseze şi să amenajeze instalaţia de eliminare a deşeurilor într-un spaţiu şi în condiţii stabilite de autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului competente;
d) să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile menţionate în autorizaţia emisă de autorităţile competente şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de acestea.
(3) Abandonarea deşeurilor este interzisă.
(4) Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.
§12
Protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului
Art. 20
Gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a dăuna mediului, în special:
a) fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau floră;
b) fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor;
c) fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
§13
Costurile
Art. 21
(1) În conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte“, costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor.
(2) La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri se stabilesc cazurile în care costurile gestionării deşeurilor urmează să fie suportate în întregime sau parţial de către producătorul produsului din care derivă deşeul respectiv şi eventuala participare a distribuitorilor unui asemenea produs la aceste costuri.
(3) În cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care producătorul/deţinătorul de deşeuri este necunoscut, cheltuielile legate de curăţarea şi refacerea mediului, precum şi cele de transport, valorificare, recuperare/reciclare, eliminare sunt suportate de către autoritatea administraţiei publice locale.
(4) După identificarea producătorului/deţinătorului de deşeuri, acesta este obligat să suporte atât cheltuielile prevăzute la alin. (3), efectuate de autoritatea administraţiei publice locale, cât şi pe cele legate de acţiunile întreprinse pentru identificare.
§14
Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor
Art. 22
(1) Producătorul de deşeuri sau, după caz, orice deţinător de deşeuri are obligaţia de a efectua operaţiunile de tratare în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)–(3) şi art. 20 sau de a transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)–(3) şi art. 20.
(2) Operatorii economici autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului pentru efectuarea operaţiunilor de colectare şi transport au obligaţia să transporte deşeurile numai la instalaţii autorizate pentru efectuarea operaţiunilor de tratare.
(3) Deţinătorii/Producătorii de deşeuri persoane juridice, comercianţii, precum şi operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) au obligaţia să desemneze o persoană din rândul angajaţilor proprii care să urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau să delege această obligaţie unei terţe persoane.
(4) Persoanele desemnate, prevăzute la alin. (3), trebuie să fie instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.
Art. 23
(1) Producătorul sau deţinătorul care transferă deşeuri către una dintre persoanele fizice ori juridice prevăzute la art. 22 alin. (1) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare ori de eliminare completă.
(2) La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri se stabilesc condiţiile cu privire la responsabilitatea gestionării deşeurilor şi cazurile în care producătorului iniţial de deşeuri îi revine responsabilitatea pentru întregul lanţ al procesului de tratare sau cazurile în care responsabilitatea producătorului şi a deţinătorului de deşeuri se poate împărţi ori delega între factorii implicaţi în lanţul procesului de tratare.
(3) La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri, în conformitate cu prevederile art. 12, se stabileşte dacă organizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor revine parţial sau în totalitate producătorului produsului din care derivă deşeul respectiv şi măsura în care distribuitorul produsului respectiv participă la această responsabilitate.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică în măsura în care studiile de evaluare efectuate la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului stabilesc oportunitatea împărţirii responsabilităţii privind gestionarea deşeurilor.
(5) În cazul în care împărţirea responsabilităţii privind tratarea deşeurilor implică transportul deşeurilor peste frontiera României, acesta se poate realiza numai cu respectarea prevederilor comunitare referitoare la transferurile de deşeuri.
(6) La controlul şi supravegherea transporturilor deşeurilor peste frontiera României se iau în considerare perioadele de tranziţie prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, precum şi cele prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare.
§15
Principiile autonomiei şi proximităţii
Art. 24
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului colaborează cu celelalte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor şi cu autorităţile competente din alte state membre pentru crearea unei reţele integrate adecvate de unităţi de eliminare a deşeurilor şi de instalaţii de valorificare a deşeurilor municipale mixte colectate din gospodăriile populaţiei, inclusiv în cazul în care această colectare vizează şi astfel de deşeuri provenite de la alţi producători, ţinând seama de cele mai bune tehnici disponibile, care nu implică costuri excesive, cu respectarea cerinţelor prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.
(2) Reţeaua este concepută astfel încât să permită Uniunii Europene să asigure prin mijloace proprii eliminarea deşeurilor, precum şi valorificarea deşeurilor menţionate la alin. (1), şi pentru a permite României să acţioneze individual în acest scop, ţinând cont de condiţiile geografice sau de necesitatea de instalaţii specializate pentru anumite tipuri de deşeuri.
(3) Reţeaua prevăzută la alin. (1) şi (2) trebuie să permită eliminarea şi valorificarea deşeurilor în cele mai apropiate instalaţii adecvate, prin cele mai potrivite metode şi tehnici, pentru a asigura un înalt nivel de protecţie pentru mediu şi pentru sănătatea publică.
(4) Prin derogare de la prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deşeuri, România poate limita, în vederea protejării reţelei naţionale, intrările transporturilor de deşeuri destinate incineratoarelor clasificate ca instalaţii de valorificare, în cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului a stabilit că asemenea transporturi ar duce la necesitatea eliminării deşeurilor naţionale sau ar presupune tratarea respectivelor deşeuri într-un mod care nu este consecvent cu planul naţional de gestionare a deşeurilor.
(5) În cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului aplică prevederile alin. (4), aceasta notifică decizia Comisiei Europene.
(6) Aplicarea principiilor autonomiei şi proximităţii nu semnifică obligaţia de a deţine la nivel naţional toate tipurile de instalaţii pentru valorificarea şi eliminarea deşeurilor.
Art. 25
Agenţiile pentru protecţia mediului şi autorităţile publice locale iau în considerare la elaborarea documentelor strategice locale şi la aprobarea investiţiilor în domeniul gestiunii deşeurilor principiul autonomiei şi proximităţii, fără a aduce atingere planului naţional de gestionare a deşeurilor şi strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor.
§16
Controlul deşeurilor periculoase
Art. 26
(1) Producătorii/Deţinătorii de deşeuri periculoase, precum şi operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei mediului să desfăşoare activităţi de colectare, transport, stocare, tratare sau valorificare a deşeurilor periculoase sunt obligaţi să colecteze, să transporte şi să stocheze separat diferitele categorii de deşeuri periculoase, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de compatibilităţi şi de natura substanţelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu, astfel încât să se poată asigura un grad ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei potrivit prevederilor art. 20, incluzând asigurarea trasabilităţii de la locul de generare la destinaţia finală, potrivit prevederilor art. 49 şi 60.
(2) Controlul privind generarea, colectarea, operaţiunile de transport, stocarea temporară şi tratarea în cazul deşeurilor periculoase se efectuează de către instituţiile abilitate prin lege şi are în vedere, în mod deosebit, originea, destinaţia, precum şi măsurile luate de producătorul de deşeuri pentru ambalarea şi etichetarea unor astfel de deşeuri.
(3) Transportul deşeurilor periculoase pe teritoriul României este reglementat prin hotărâre a Guvernului.
§17
Interzicerea amestecării deşeurilor periculoase
Art. 27
(1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase, inclusiv comercianţii şi brokerii care pot intra fizic în posesia deşeurilor au obligaţia să nu amestece diferitele categorii de deşeuri periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu alte deşeuri, substanţe ori materiale.
(2) Amestecarea include diluarea substanţelor periculoase.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului pot autoriza amestecarea dacă:
a) operaţiunea de amestecare este efectuată de un operator economic autorizat, potrivit prevederilor art. 32;
b) sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 20, iar efectele nocive ale gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului nu sunt agravate;
c) operaţiunea de amestecare se realizează în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile;
d) caracterizarea deşeurilor prevăzută la art. 8 alin. (4) permite acest proces.
(4) În situaţiile în care deşeurile periculoase sunt deja amestecate cu alte deşeuri, substanţe sau materiale, fără a fi cazul celor prevăzute la alin. (3), separarea trebuie să fie efectuată numai dacă este fezabilă din punct de vedere tehnic şi economic şi dacă este necesară pentru respectarea prevederilor art. 20.
§18
Etichetarea deşeurilor periculoase
Art. 28
(1) Producătorii de deşeuri sunt obligaţi să se asigure că pe durata efectuării operaţiunilor de colectare, transport şi stocare a deşeurilor periculoase acestea sunt ambalate şi etichetate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase şi ale Hotărârii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase.
(2) Transferul deşeurilor periculoase pe teritoriul naţional trebuie să fie însoţit de documentul de identificare prevăzut în anexa IB la Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006.
§19
Deşeurile periculoase rezultate din gospodării
Art. 29
(1) Prevederile art. 26–28 şi 49 nu se aplică deşeurilor municipale amestecate, provenite din gospodăriile populaţiei.
(2) Prevederile art. 28 şi 49 nu se aplică fracţiunilor separate de deşeuri periculoase provenind din gospodăriile populaţiei până când acestea nu sunt acceptate pentru colectare, eliminare sau valorificare de către o unitate ori întreprindere care a obţinut o autorizaţie sau a fost înregistrată potrivit prevederilor art. 32 sau 36.
§20
Uleiurile uzate
Art. 30
(1) Fără a aduce atingere obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor periculoase prevăzute la art. 27 şi 28, producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase trebuie să respecte prevederile art. 4 alin. (1)–(3) şi ale art. 20 în gestionarea uleiurilor uzate.
(2) Activitatea de gestionare a uleiurilor uzate se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
(3) Pentru a acorda prioritate regenerării uleiurilor uzate se respectă prevederile art. 11 sau 12 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 în cazul transferului de uleiuri uzate dinspre România către instalaţii de incinerare sau coincinerare aflate pe teritoriul altor state membre ori ţări terţe.
§21
Biodeşeurile
Art. 31
(1) Autorităţile administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)–(3) şi art. 20, au următoarele responsabilităţi:
a) să colecteze separat biodeşeurile, în vederea compostării şi fermentării acestora;
b) să trateze biodeşeurile într-un mod care asigură un înalt nivel de protecţie a mediului;
c) să folosească materiale sigure pentru mediu, produse din biodeşeuri;
d) să încurajeze compostarea individuală în gospodării.
(2) Deşeurile biodegradabile provenite din parcuri şi grădini trebuie să fie colectate separat şi transportate la staţiile de compostare sau pe platforme individuale de compostare.
(3) În cazul în care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe periculoase, se interzice tratarea acestora în staţii de compostare.
§22
Autorizări şi înregistrări
Art. 32
(1) Toate unităţile sau întreprinderile care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligate să obţină o autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu emisă de către autorităţile competente pentru protecţia mediului.
(2) Autorizaţia/Autorizaţia integrată de mediu trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a) tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot fi tratate;
b) cerinţele tehnice şi de orice altă natură aplicabile amplasamentului în cauză pentru fiecare tip de operaţiune autorizată;
c) măsurile de siguranţă şi de prevenire care trebuie luate;
d) metoda care trebuie aplicată pentru fiecare tip de operaţiune;
e) monitorizarea şi controlul operaţiunilor, după caz;
f) măsurile de închidere şi de întreţinere ulterioară, după caz.
(3) Autorizaţia/Autorizaţia integrată de mediu se emite şi se revizuieşte în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 33
(1) În cazul în care autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului consideră că metoda de tratare propusă nu este acceptabilă din punctul de vedere al protecţiei mediului, în special atunci când metoda nu este conformă cu prevederile art. 20, aceasta refuză emiterea autorizaţiei/autorizaţiei integrate.
(2) Autorizaţiile/Autorizaţiile integrate pentru operaţiuni de incinerare sau coincinerare cu recuperare de energie a deşeurilor municipale solide se emit dacă valorificarea energiei se realizează cu eficienţă energetică mai mare sau egală cu cea prevăzută în anexa nr. 3 pentru operaţiunea R1.
§23
Derogări de la obligaţia de autorizare
Art. 34
Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului poate acorda, în baza normelor generale stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, unităţilor sau întreprinderilor derogări de la obligaţia prevăzută la art. 32 alin. (1) pentru următoarele operaţiuni:
a) eliminarea propriilor deşeuri nepericuloase la locul de producţie;
b) valorificarea deşeurilor.
§24
Condiţii pentru derogări
Art. 35
(1) Pentru acordarea derogărilor potrivit prevederilor art. 34 autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte, pentru fiecare tip de activitate, norme generale care să prevadă:
a) tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot face obiectul unei derogări;
b) metoda de tratare care trebuie aplicată.
(2) Aceste norme se stabilesc astfel încât să se asigure că deşeurile sunt tratate potrivit prevederilor art. 20.
(3) În cazul operaţiilor de eliminare prevăzute la art. 34 lit. a), normele trebuie să ia în considerare cele mai bune tehnici disponibile.
(4) Pe lângă normele generale prevăzute la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte condiţii speciale pentru derogările acordate în cazul deşeurilor periculoase, inclusiv pe tipuri de activităţi, precum şi alte eventuale cerinţe necesare pentru efectuarea diferitelor forme de valorificare şi, unde este cazul, valori-limită pentru conţinutul de substanţe periculoase al deşeurilor şi valori-limită de emisie, fără a excede însă derogările prevăzute la art. 34.
(5) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană în legătură cu normele prevăzute la alin. (1)–(3).
§25
Înregistrarea
Art. 36
(1) În cazul în care structurile enumerate nu fac obiectul cerinţelor privind autorizarea, ANPM menţine un registru cu:
a) operatorii economici care colectează şi transportă deşeuri în sistem profesional;
b) comercianţii sau brokerii;
c) operatorii economici care fac obiectul derogărilor de la cerinţele de autorizare potrivit prevederilor art. 34.
(2) Persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să informeze, până la data de 31 decembrie a fiecărui an, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului asupra activităţii desfăşurate.
(3) În vederea reducerii sarcinii administrative asociate procesului de înregistrare, agenţiile pentru protecţia mediului comunică ANPM informaţii relevante cu privire la persoanele fizice şi juridice prevăzute la alin. (1).
(4) ANPM elaborează procedura de înregistrare în registrul prevăzut la alin. (1), în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, care va fi aprobată prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5) Instituţiile care desfăşoară activităţi care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională nu se înregistrează în registrul prevăzut la alin. (1).
§26
Planurile de gestionare a deşeurilor
Art. 37
(1) Pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei legi se elaborează planuri de gestionare a deşeurilor la nivel naţional, regional, judeţean, inclusiv al municipiului Bucureşti.
(2) Planul naţional de gestionare a deşeurilor, denumit în continuare PNGD, se elaborează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi acoperă întregul teritoriu geografic al României.
(3) Planul prevăzut la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se notifică Comisiei Europene.
Art. 38
(1) În baza principiilor şi obiectivelor prevăzute în PNGD şi a cadrului general stabilit prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor se elaborează/realizează/revizuiesc planurile regionale de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PRGD, de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ARPM, împreună cu toate consiliile judeţene aparţinând regiunii respective.
(2) PRGD se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
Art. 39
(1) În baza principiilor şi obiectivelor din PNGD şi a cadrului general din Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 se elaborează/realizează/revizuiesc planurile judeţene de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PJGD, de către consiliul judeţean, în colaborare cu agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, denumită în continuare APM, şi planul de gestionare a deşeurilor pentru municipiul Bucureşti, denumit în continuare PMGD, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti în colaborare cu autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului Bucureşti.
(2) PJGD se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, iar PMGD, prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu avizul APM sau ARPM, după caz.
Art. 40
(1) Realizarea studiilor, expertizelor şi proiectelor necesare pentru elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor poate fi încredinţată cu respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice.
(2) Elaborarea şi avizarea planurilor de gestionare a deşeurilor se fac cu respectarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.
(3) Autorităţile publice şi operatorii economici au obligaţia furnizării datelor necesare elaborării planurilor, potrivit prevederilor legale.
Art. 41
(1) Planurile de gestionare a deşeurilor cuprind o analiză a situaţiei actuale în domeniul gestionării tuturor categoriilor de deşeuri, precum şi măsurile care trebuie luate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, reciclare, valorificare şi eliminare, precum şi o evaluare a modului în care planurile vor ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor şi dispoziţiilor prezentei legi.
(2) Planurile prevăzute la alin. (1), luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, trebuie să conţină cel puţin următoarele:
a) obiectivele şi priorităţile autorităţilor administraţiei publice locale în vederea îndeplinirii obligaţiilor din domeniul gestionării deşeurilor;
b) tipul, cantitatea şi sursa deşeurilor generate în teritoriu, deşeurile care ar putea fi expediate de pe sau pe teritoriul naţional, precum şi o evaluare a evoluţiei viitoare a fluxurilor de deşeuri;
c) schemele existente de colectare a deşeurilor şi principalele instalaţii de eliminare şi valorificare, inclusiv orice aranjamente speciale pentru uleiurile uzate, deşeurile periculoase sau fluxurile de deşeuri abordate de legislaţia specifică;
d) o evaluare a necesarului de noi scheme de colectare, închiderea instalaţiilor de deşeuri existente, infrastructura suplimentară pentru instalaţiile de deşeuri potrivit prevederilor art. 24 şi, dacă este cazul, investiţiile legate de acestea;
e) informaţii suficiente cu privire la criteriile de identificare a amplasamentului şi la capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a instalaţiilor majore de valorificare, dacă este cazul;
f) politici generale de gestionare a deşeurilor, inclusiv tehnologii şi metode planificate de gestionare a deşeurilor sau politici privind deşeurile care ridică probleme specifice de gestionare;
g) estimarea costurilor pentru investiţiile privind operaţiile de valorificare şi eliminare;
h) etapele care trebuie urmărite de autorităţile responsabile pentru îndeplinirea prevederilor prezentei legi;
i) modul de implementare a planurilor de gestionare a deşeurilor;
j) orice alte informaţii relevante necesare pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor prezentei legi.
(3) Luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare, planurile prevăzute la alin. (1) pot conţine:
a) aspectele organizaţionale legate de gestionarea deşeurilor, inclusiv o descriere a alocării responsabilităţilor între actorii publici şi privaţi care se ocupă cu gestionarea deşeurilor;
b) o analiză a utilităţii şi a adecvării utilizării instrumentelor economice şi de altă natură pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deşeuri, luând în considerare necesitatea menţinerii unei bune funcţionări a pieţei interne;
c) utilizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare adresate publicului larg sau unor categorii speciale de consumatori;
d) siturile contaminate istoric de eliminare a deşeurilor şi măsuri pentru reabilitarea acestora.
(4) Planurile de gestionare a deşeurilor respectă cerinţele privind gestionarea deşeurilor stabilite prin art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin art. 6 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare.
§27
Programe de prevenire a generării deşeurilor
Art. 42
(1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, potrivit prevederilor art. 1 şi 4, adoptă, până la data de 12 decembrie 2013, programe de prevenire a generării deşeurilor la nivel naţional.
(2) Programele de prevenire a generării deşeurilor pot să facă parte din planurile de gestionare a deşeurilor prevăzute la art. 37, din alte programe de politici de mediu sau să fie elaborate ca programe distincte.
(3) În cazul în care programele prevăzute la alin. (1) sunt integrate în planurile de gestionare a deşeurilor sau în alte programe, măsurile de prevenire a generării deşeurilor trebuie identificate clar.
(4) Programele prevăzute la alin. (1) stabilesc obiective de prevenire a generării deşeurilor.
(5) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului descrie măsurile de prevenire existente şi evaluează utilitatea exemplelor de măsuri prevăzute în anexa nr. 5 sau a altor măsuri corespunzătoare.
(6) Scopul obiectivelor şi măsurilor prevăzute la alin. (4) şi (5) este eliminarea legăturii dintre creşterea economică şi impactul asupra mediului asociat cu generarea de deşeuri.
(7) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte valorile de referinţă calitative sau cantitative specifice, adecvate pentru măsurile de prevenire a generării deşeurilor, adoptate pentru a monitoriza şi evalua progresul măsurilor, şi poate stabili şi alte obiective calitative ori cantitative şi indicatori specifici pe lângă cele prevăzute de legislaţia comunitară, pe baza unor studii de evaluare.
Art. 43
(1) Persoana juridică ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligată să întocmească şi să implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care respectă un anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor.
(2) Programul prevăzut la alin. (1) se poate elabora şi de către o terţă persoană/asociaţie profesională.
§28
Evaluarea/Monitorizarea şi revizuirea planurilor şi a programelor
Art. 44
(1) PNGD se monitorizează anual de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului prin ANPM, se evaluează cel puţin o dată la 6 ani şi se revizuieşte, după caz.
(2) PJGD se monitorizează anual, se evaluează de către APM o dată la 2 ani şi se revizuiesc, după caz.
(3) Revizuirea PJGD se realizează de către consiliul judeţean, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de APM.
(4) Revizuirea PRGD se realizează de către ARPM împreună cu toate consiliile judeţene din regiunea respectivă, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ARPM.
(5) Revizuirea PNGD se realizează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ANPM.
Art. 45
PRGD se monitorizează anual, se evaluează o dată la 2 ani şi se revizuiesc, după caz, de către ARPM împreună cu toate consiliile judeţene din regiunea respectivă.
§29
Participarea publicului
Art. 46
(1) Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului care elaborează şi promovează planurile de gestionare a deşeurilor şi programele de prevenire a generării deşeurilor afişează pe site-ul propriu planurile şi programele, astfel încât părţile interesate, autorităţile relevante, precum şi publicul să aibă:
a) posibilitatea de a participa la elaborarea lor;
b) acces la acestea, odată elaborate.
(2) Participarea părţilor interesate, a autorităţilor relevante şi a publicului la elaborarea planurilor şi programelor promovate se realizează în cadrul procedurii de evaluare de mediu pentru acele planuri şi programe care sunt supuse acestei proceduri, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.
§30
Cooperarea
Art. 47
Autorităţile publice cooperează, dacă este cazul, cu alte state membre interesate şi cu Comisia Europeană la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor şi a programelor de prevenire a generării deşeurilor prevăzute la art. 37 şi 42.
§31
Raportări
Art. 48
(1) Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cu privire la adoptarea sau revizuirea planurilor şi programelor elaborate la nivel local/regional prevăzute la art. 38 şi 39.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană cu privire la adoptarea sau modificarea planurilor şi programelor prevăzute la art. 37 şi 42.
(3) La fiecare 3 ani, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană, prin prezentarea unor rapoarte sectoriale în format electronic, cu privire la implementarea prevederilor prezentei legi.
(4) Aceste rapoarte conţin informaţii cu privire la gestionarea uleiurilor uzate şi la progresele înregistrate în punerea în aplicare a programelor de prevenire a generării deşeurilor şi, după caz, informaţii despre măsurile aplicabile, aşa cum este prevăzut la art. 12, privind responsabilitatea producătorului.
(5) Raportul prevăzut la alin. (3) se transmite Comisiei Europene de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în termen de 9 luni de la încheierea perioadei de 3 ani pentru care se întocmeşte.
§32
Păstrarea evidenţei
Art. 49
(1) Producătorii de deşeuri, deţinătorii de deşeuri, comercianţii şi brokerii, aşa cum sunt definiţi în anexa nr. 1, precum şi operatorii economici care desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligaţi să asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, şi să o transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia mediului.
(2) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice, pe lângă evidenţa prevăzută la alin. (1), trebuie să păstreze buletinele de analiză care caracterizează deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să le transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru protecţia mediului.
(3) Agenţia pentru protecţia mediului păstrează pentru scopuri statistice, cel puţin 5 ani, evidenţele prevăzute la alin. (1).
(4) Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum şi producătorii de deşeuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizaţi pentru colectarea şi transportul deşeurilor periculoase sau care acţionează în calitate de comercianţi ori brokeri sunt obligaţi să ţină o evidenţă cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 şi să o pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora.
(5) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3 ani, cu excepţia operatorilor economici care desfăşoară activităţi de transport, care trebuie să păstreze evidenţa timp de cel puţin 12 luni.
(6) La cererea autorităţilor competente sau a unui deţinător anterior sunt furnizate documentele justificative conform cărora operaţiunile de gestionare au fost efectuate.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), instituţiile care desfăşoară activităţi care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională transmit evidenţa gestiunii deşeurilor anual, centralizat, la autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
(8) ANPM centralizează informaţiile prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, colectate de agenţiile pentru protecţia mediului.
§33
Atribuţii şi răspunderi ale autorităţilor competente ale administraţiei publice centrale şi locale
Art. 50
(1) Autoritatea competentă de decizie şi control în domeniul gestionării deşeurilor este Ministerul Mediului şi Pădurilor.
(2) Alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor sunt: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării Naţionale, instituţiile de ordine publică şi siguranţă naţională şi autorităţile administraţiei publice locale.
Art. 51
Ministerul Mediului şi Pădurilor are următoarele atribuţii:
a) elaborează Strategia naţională de gestionare a deşeurilor şi PNGD;
b) iniţiază şi propune spre adoptare proiecte de acte normative care privesc gestionarea deşeurilor;
c) avizează reglementările specifice în domeniul gestionării deşeurilor, elaborate de celelalte autorităţi publice;
d) monitorizează impactul activităţilor de producere şi gestionare a deşeurilor asupra factorilor de mediu;
e) controlează şi reglementează, prin unităţile subordonate, activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;
f) autorizează, prin unităţile sale subordonate, operaţiunile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;
g) prezintă anual Guvernului rapoarte privind gestionarea deşeurilor;
h) organizează împreună cu celelalte autorităţi publice centrale şi locale şi cu organizaţiile neguvernamentale programe de instruire şi educare a populaţiei în domeniul gestionării deşeurilor;
i) gestionează asistenţa financiară din fonduri externe nerambursabile acordate României pentru domeniul gestiunii deşeurilor, în limita domeniului său de activitate;
j) îndeplineşte funcţia de autoritate de management în sectorul gestiunii deşeurilor pentru proiectele finanţate de asistenţa financiară din fonduri externe nerambursabile acordate României.
Art. 52
Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii:
a) evaluează, prin structurile competente, posibilul impact asupra sănătăţii populaţiei determinat de funcţionarea obiectivelor generatoare de deşeuri de orice fel şi/sau a obiectivelor care procesează deşeuri;
b) elaborează strategia şi programul de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, la nivel naţional, şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;
c) elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor provenite din activităţile medicale şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
d) monitorizează şi controlează activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;
e) coordonează implementarea prevederilor legislative în domeniul gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare;
f) aprobă fonduri autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru monitorizarea şi controlul activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală la nivel local;
g) gestionează baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare;
h) asigură, la nivelul fiecărei unităţi sanitare, prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, fondurile necesare pentru gestionarea deşeurilor.
Art. 53
Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri are următoarele atribuţii:
a) elaborează strategii, programe şi politici sectoriale de dezvoltare a activităţilor industriale, cu includerea aspectelor legate de gestionarea deşeurilor industriale de reconstrucţie ecologică, şi urmăreşte implementarea acestora;
b) iniţiază reglementări specifice pentru gestionarea diferitelor tipuri de deşeuri industriale, precum şi pentru operaţiunile de reciclare şi de valorificare a acestor deşeuri, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
c) coordonează şi supraveghează activitatea de reciclare a deşeurilor industriale.
Art. 54
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii are următoarele atribuţii:
a) participă la elaborarea planurilor sectoriale de gestionare a deşeurilor provenite din activităţile de transport şi auxiliare şi urmăreşte realizarea acestora de către operatorii economici aflaţi în subordinea sau în coordonarea sa;
b) participă la elaborarea reglementărilor specifice privind gestionarea deşeurilor provenite din activităţile de transport şi auxiliare;
c) participă la elaborarea de reglementări specifice pentru controlarea activităţii de transport al deşeurilor.
Art. 55
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are următoarele atribuţii:
a) elaborează strategii şi programe sectoriale de gestionare a deşeurilor rezultate din agricultură şi din industria alimentară şi urmăreşte realizarea acestora de către societăţile comerciale şi alţi operatori economici din aceste sectoare economice;
b) participă la elaborarea de reglementări specifice privind gestionarea deşeurilor provenite din agricultură şi din industria alimentară;
c) avizează propunerile de amplasamente pe terenurile cu destinaţie agricolă pentru instalaţii pentru gestionarea deşeurilor, depozite de deşeuri etc.;
d) aprobă şi controlează modul de utilizare a deşeurilor pentru fertilizarea sau ameliorarea solurilor în agricultură.
Art. 56
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are următoarele atribuţii:
a) iniţiază şi promovează, împreună cu alte autorităţi competente, acte normative privind securitatea şi protecţia muncii în domeniul gestionării deşeurilor;
b) controlează, prin intermediul instituţiilor abilitate din subordine, şi reglementează activităţile de gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege.
Art. 57
(1) Gestionarea deşeurilor care sunt generate în urma operaţiunilor care au loc în sectorul administrativ al Ministerului Apărării Naţionale se supune prevederilor prezentei legi, în măsura în care aplicarea acesteia nu periclitează păstrarea secretului şi/sau securitatea naţională.
(2) Pentru alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), Ministerul Apărării Naţionale elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor, avizate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
(3) Prin ordin comun al ministrului apărării naţionale şi al ministrului mediului şi pădurilor, controlul respectării de către unităţile din subordinea Ministerului Apărării Naţionale a prevederilor prezentei legi şi ale altor reglementări privind deşeurile se realizează de către Garda Naţională de Mediu şi personalul cu atribuţii specifice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Art. 58
Ministerul Administraţiei şi Internelor are următoarele atribuţii:
a) participă la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor în domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;
b) sprijină administraţiile publice locale în îndeplinirea atribuţiilor şi răspunderilor ce le revin pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi a altor prevederi legale referitoare la deşeuri.
Art. 59
(1) Autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a municipiului Bucureşti, au următoarele obligaţii:
A. la nivel de comune, oraşe şi municipii, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti:
a) asigură implementarea la nivel local a obligaţiilor privind gestionarea deşeurilor asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană;
b) urmăresc şi asigură îndeplinirea prevederilor din PRGD şi PJGD;
c) elaborează strategii şi programe proprii pentru gestionarea deşeurilor;
d) hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;
e) asigură şi răspund pentru colectarea separată, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale în vigoare;
f) asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deşeu, precum şi funcţionalitatea acestora;
g) asigură informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului de gestionare a deşeurilor din cadrul localităţilor;
h) acţionează pentru refacerea şi protecţia mediului;
i) asigură şi răspund pentru monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală;
B. la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti:
a) elaborează, adoptă şi revizuiesc PJGD/PMGD şi participă la elaborarea PRGD;
b) coordonează activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean privind gestionarea deşeurilor;
c) acordă consiliilor locale sprijin şi asistenţă tehnică în implementarea PJGD şi PRGD;
d) hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;
e) analizează propunerile făcute de consiliile locale, în vederea elaborării de prognoze pentru refacerea şi protecţia mediului;
f) urmăresc şi asigură respectarea de către consiliile locale a prevederilor prezentei legi;
g) asigură monitorizarea activităţilor legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti aprobă, prin hotărâri ale consiliului local/judeţean/general, măsurile necesare pentru interzicerea abandonării, aruncării sau gestionării necontrolate a deşeurilor.
(3) Pentru deşeurile generate în gospodăriile populaţiei, autorităţile administraţiei publice locale a unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului Bucureşti şi, după caz, Asociaţia de dezvoltare intercomunitară încheie contracte, parteneriate sau alte forme de colaborare cu persoanele juridice care preiau obligaţiile producătorilor pentru fluxurile de deşeuri reglementate prin acte normative care transpun directive individuale în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de acestea.
§34
Controlul
Art. 60
(1) Operatorii economici care efectuează operaţiuni de tratare a deşeurilor, precum şi cei care, cu titlu profesional, asigură colectarea sau transportul deşeurilor, comercianţii, brokerii şi producătorii de deşeuri periculoase fac obiectul unor controale periodice corespunzătoare efectuate de autorităţile competente.
(2) Controalele privind colectarea, reciclarea, valorificarea, tratarea, eliminarea şi transportul deşeurilor se efectuează de către reprezentanţi ai Gărzii Naţionale de Mediu şi au în vedere, în mod deosebit, originea, natura, cantitatea şi destinaţia acestora.
(3) Autorităţile competente pot ţine seama de înregistrările efectuate în baza Schemei comunitare de management de mediu şi audit (EMAS), în special în ceea ce priveşte frecvenţa şi intensitatea controalelor.
(4) În unităţile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională controlul pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează de către structurile interne de specialitate din cadrul acestora.
§35
Sancţiuni
Art. 61
(1) Următoarele fapte constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, şi de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 13, 14, art. 15 alin. (1) lit. a) şi b), art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (2) lit. a), c) şi d), alin. (3) şi (4), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 32 alin. (1);
b) cu amendă de la 15.000 lei la 30.000 lei, nerespectarea art. 22 alin. (3), art. 40 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (2), (4) şi (5);
c) cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, neîndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (3) şi art. 59.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se realizează, după caz, de comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (1) în obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională se realizează de către personalul specializat din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu împreună cu structurile specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.
(4) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
(5) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere la instanţa competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenţie.
Art. 62
Prevederile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 61 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 63
“(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă următoarele fapte:
a) importul de aparate, instalaţii, echipamente, utilaje, substanţe şi produse folosite şi uzate, din categoria deşeurilor interzise la import;
b) neluarea sau nerespectarea măsurilor obligatorii în desfăşurarea activităţilor de colectare, tratare, transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor periculoase;
c) comercializarea, abandonarea şi/sau neasigurarea încărcăturii deşeurilor pe durata şi pe parcursul tranzitării teritoriului României;
d) refuzul de returnare în ţara de origine a deşeurilor introduse în ţară în alte scopuri decât cel al eliminării şi pentru care s-a dispus măsura returnării de către autoritatea competentă;
e) introducerea în ţară a deşeurilor în scopul eliminării şi/sau neutilizarea acestora în scopul pentru care au fost introduse;
f) acceptarea de către operatorii de depozite/incineratoare, în vederea eliminării, a deşeurilor introduse ilegal în ţară şi/sau a deşeurilor introduse în ţară în alte scopuri decât cel al eliminării şi care nu au putut fi utilizate în scopul pentru care au fost introduse.
(2) Tentativa se pedepseşte.”
§36
Dispoziţii finale
Art. 64
Administraţiile zonelor libere sunt obligate să aplice prevederile prezentei legi în zonele pe care le administrează.
Art. 65
La propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, Guvernul va aproba prin hotărâre modalitatea de gestionare a categoriilor de deşeuri prevăzute în prezenta lege.
Art. 66
Accesul publicului la fundamentarea deciziilor privind realizarea unor proiecte de investiţii, precum şi a planurilor naţionale, judeţene şi sectoriale privind gestionarea deşeurilor se face în condiţiile legii.
Art. 67
(1) Anexele nr. 1–5 fac parte integrantă din prezenta lege.
(2) Anexele se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 68
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi orice trimitere la art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se consideră a fi făcută la art. 63 din prezenta lege.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificările ulterioare.
(3) Dispoziţiile referitoare la contravenţii intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prezenta lege transpune în legislaţia naţională Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 312 din 22 noiembrie 2008.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ
ANEXA Nr. 1
Semnificaţia unor termeni în sensul prezentei legi
1.audit de deşeuri – o evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei sistemului de management şi a proceselor de gestiune a deşeurilor cu scopul de a facilita controlul managementului deşeurilor şi al valorificării deşeurilor generate, precum şi de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor, performanţa întreprinderii referitoare la prevenirea şi reducerea producerii de deşeuri din propria activitate şi performanţa întreprinderii referitoare la reducerea nocivităţii deşeurilor;
2.autorităţi competente – autorităţile publice pentru protecţia mediului, respectiv autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, agenţiile pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, precum şi alte autorităţi care potrivit competenţelor legale asigură reglementarea şi controlul activităţilor în domeniul gestionării deşeurilor;
3.biodeşeuri – deşeuri biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul, compatibile cu deşeurile provenite din unităţile de prelucrare a produselor alimentare;
4.broker – orice întreprindere/operator economic care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deşeurilor;
5.cele mai bune tehnici disponibile – cele mai bune tehnici disponibile potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
6.colectare – strângerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor în vederea transportării la o instalaţie de tratare;
7.colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;
8.comerciant – orice întreprindere/operator economic care acţionează în nume propriu pentru cumpărarea şi pentru vânzarea ulterioară a deşeurilor, inclusiv acei comercianţi care nu intră fizic în posesia deşeurilor;
9.deşeu – orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia să îl arunce;
10.deţinător de deşeuri – producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora;
11.deşeuri periculoase – orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase prevăzute în anexa nr. 4 la lege;
12.eliminare – orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie.
Anexa nr. 2 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare, listă care nu este exhaustivă;
13.evaluarea ciclului de viaţă – în legătură cu un produs, o evaluare a efectelor asupra mediului determinate de producţia, distribuţia, comercializarea şi utilizarea produsului, inclusiv valorificarea şi eliminarea acestuia, inclusiv utilizarea energiei şi materiilor prime şi producţia de deşeuri din oricare dintre activităţile menţionate;
14.gestionarea deşeurilor – colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supervizarea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker;
15.pregătirea pentru reutilizare – operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele ori componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare;
16.prevenire – măsurile luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu, care reduc:
a) cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viaţă a acestora;
b) impactul negativ al deşeurilor generate asupra mediului şi sănătăţii populaţiei; sau
c) conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor;
17.producător de deşeuri – orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri, producător de deşeuri sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;
18.reciclare – orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia iniţială ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere;
19.regenerarea uleiurilor uzate – orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea;
20.reutilizare – orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sunt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute;
21.tratare– operaţiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;
22.trasabilitate – caracteristica unui sistem de a permite regăsirea istoricului, a utilizării sau a localizării unui deşeu prin identificări înregistrate;
23.uleiuri uzate – toate uleiurile minerale sau lubrifianţii sintetici ori uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie şi de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine şi cele pentru sistemele hidraulice;
24.valorificare – orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general.
Anexa nr. 3 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare, listă care nu este exhaustivă.
ANEXA Nr. 2
Operaţiunile de eliminare
D 1 – depozitarea în sau pe sol, de exemplu, depozite de deşeuri şi altele asemenea;
D 2 – tratarea solului, de exemplu, biodegradarea deşeurilor lichide sau a nămolurilor în sol şi altele asemenea;
D 3 – injectarea în adâncime, de exemplu, injectarea deşeurilor care pot fi pompate în puţuri, saline sau depozite geologice naturale şi altele asemenea;
D 4 – acumulare la suprafaţă, de exemplu, depunerea de deşeuri lichide sau a nămolurilor în bazine, iazuri sau lagune şi altele asemenea;
D 5 – depozite special construite, de exemplu, depunerea în compartimente separate etanşe, care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediul înconjurător şi altele asemenea;
D 6 – evacuarea într-o masă de apă, cu excepţia mărilor/oceanelor;
D 7 – evacuarea în mări/oceane, inclusiv eliminarea în subsolul marin;
D 8 – tratarea biologică neprevăzută în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12;
D 9 – tratarea fizico-chimică neprevăzută în altă parte în prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12, de exemplu, evaporare, uscare, calcinare şi altele asemenea;
D 10 – incinerarea pe sol;
D 11 – incinerarea pe mare. Această operaţiune este interzisă de legislaţia Uniunii Europene şi de convenţii internaţionale;
D 12 – stocarea permanentă, de exemplu, plasarea de recipiente într-o mină şi altele asemenea;
D 13 – amestecarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 12. În cazul în care nu există niciun alt cod D corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de eliminare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, uscarea, mărunţirea uscată, condiţionarea sau separarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la D1 la D12;
D 14 – reambalarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1 la D 13;
D 15 – stocarea înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la D1 la D14, excluzând stocarea temporară, înaintea colectării, în zona de generare a deşeurilor. Stocare temporară înseamnă stocare preliminară potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.
ANEXA Nr. 3
Operaţiuni de valorificare
R 1 – întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie*)
R 2 – valorificarea/regenerarea solvenţilor;
R 3 – reciclarea/valorificarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi (inclusiv compostarea şi alte procese de transformare biologică). Aceasta include şi gazeificarea şi piroliza care folosesc componentele ca produse chimice;
R 4 – reciclarea/valorificarea metalelor şi compuşilor metalici;
R 5 – reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice. Aceasta include şi tehnologiile de curăţire a solului care au ca rezultat operaţiuni de valorificare a solului şi de reciclare a materialelor de construcţie anorganice;
R 6 – regenerarea acizilor sau a bazelor;
R 7 – valorificarea componenţilor utilizaţi pentru reducerea poluării;
R 8 – valorificarea componentelor catalizatorilor;
R 9 – rerafinarea petrolului sau alte reutilizări ale petrolului;
R 10 – tratarea terenurilor având drept rezultat beneficii pentru agricultură sau pentru îmbunătăţirea ecologică;
R 11 – utilizarea deşeurilor obţinute din oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 10;
R 12 – schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11. În cazul în care nu există niciun alt cod R corespunzător, aceasta include operaţiunile preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre altele, demontarea, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea, mărunţirea uscată, condiţionarea, reambalarea, separarea şi amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R1 la R11;
R 13 – stocarea deşeurilor înaintea oricărei operaţiuni numerotate de la R 1 la R 12 (excluzând stocarea temporară înaintea colectării, la situl unde a fost generat deşeul). Stocare temporară înseamnă stocare preliminară, potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.
ANEXA Nr. 4
Proprietăţi ale deşeurilor care fac ca acestea să fie periculoase
H 1 – „Explozive“: substanţe şi preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai sensibile la şocuri ori frecare decât dinitrobenzenul;
H 2 – „Oxidante“: substanţe şi preparate care produc reacţii puternic exoterme în contact cu alte substanţe, mai ales cu substanţe inflamabile;
H 3-A – „Foarte inflamabile“:
a) substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere sub 21°C (inclusiv lichide extrem de inflamabile); sau
b) substanţe şi preparate care se pot încălzi până la aprindere în contact cu aerul la temperatura ambiantă, fără aport de energie; sau
c) substanţe şi preparate în stare solidă care se pot aprinde cu uşurinţă după un contact scurt cu o sursă de aprindere şi care continuă să ardă ori să se consume şi după îndepărtarea sursei de aprindere; sau
d) substanţe şi preparate gazoase care se inflamează în aer la presiune normală; sau
e) substanţe şi preparate care, în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte inflamabile în cantităţi periculoase.
H 3-B – „Inflamabile“: substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere egal sau mai mare de 21°C şi mai mic sau egal cu 55°C;
H 4 – „Iritante“: substanţele şi preparatele necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasa, pot provoca inflamaţii;
H 5 – „Nocive“: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate;
H 6 – „Toxice“: substanţe şi preparate (inclusiv substanţe şi preparate foarte toxice) care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot produce vătămări serioase, acute sau cronice pentru sănătate şi pot fi chiar letale;
H 7 – „Cancerigene“: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot induce cancer sau creşterea incidenţei lui;
H 8 – „Corozive“: substanţe şi preparate care pot distruge ţesuturile vii la contactul cu acestea;
H 9 – „Infecţioase“: substanţe şi preparate cu conţinut de microorganisme viabile sau toxine ale acestora care sunt cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii;
H 10 – „Toxice pentru reproducere“: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot induce malformaţii congenitale neereditare sau creşterea incidenţei acestora;
H 11 – „Mutagene“: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot produce defecte genetice ereditare sau creşterea incidenţei acestora;
H 12 – deşeuri care emit gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul ori un acid;
H 13 – „Sensibilizante“: substanţe şi preparate care, în cazul în care sunt inhalate sau pătrund prin piele, pot cauza o reacţie de hipersensibilizare, astfel încât expunerea ulterioară la substanţa sau preparatul respectiv poate produce efecte nefaste caracteristice;
H 14 – „Ecotoxice“: deşeuri care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate ori întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător;
H 15 – deşeuri capabile prin orice mijloace, după eliminare, să producă altă substanţă, de exemplu, levigat, care posedă oricare din caracteristicile prezentate mai sus.
1. Atribuirea caracteristicilor de pericol „toxic“ (şi „foarte toxic“), „nociv“, „coroziv“, „iritant“, „cancerigen“, „toxic pentru reproducere“, „mutagen“ şi „ecotoxic“ se bazează pe criteriile formulate în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase.
2. Atunci când este cazul, se aplică valorile-limită enumerate în anexele la Hotărârea Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase.
Metodele care trebuie utilizate sunt descrise în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008.
ANEXA Nr. 5
Măsuri de prevenire a generării deşeurilor prevăzute la art. 42 din lege
A.Măsuri care pot afecta condiţiile de bază referitoare la generarea de deşeuri
1. Folosirea măsurilor de planificare sau a altor instrumente economice care promovează utilizarea eficientă a resurselor
2. Promovarea cercetării şi a dezvoltării în vederea realizării de produse şi tehnologii mai curate şi mai economice şi distribuirea şi utilizarea rezultatelor cercetării şi dezvoltării
3. Dezvoltarea unor indicatori eficienţi şi semnificativi ai presiunilor de mediu asociate generării de deşeuri, cu scopul de a contribui la prevenirea generării de deşeuri la toate nivelurile, de la compararea produselor la nivel comunitar, prin acţiuni ale autorităţilor locale, până la nivel naţional
B.Măsuri care pot afecta faza de proiectare, producţie şi distribuţie
1. Promovarea ecodesign-ului (integrarea sistematică a aspectelor de mediu în proiectarea produselor în scopul îmbunătăţirii performanţei de mediu a acestora pe toată durata ciclului lor de viaţă)
2. Furnizarea de informaţii privind tehnicile de prevenire a generării deşeurilor pentru a facilita punerea în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile în funcţie de industrie
3. Organizarea de cursuri de formare pentru autorităţile competente pentru includerea cerinţelor privind prevenirea generării de deşeuri în autorizaţiile eliberate în temeiul prezentei legi şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare
4. Includerea de măsuri de prevenire a generării de deşeuri la instalaţiile care nu intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare
Unde este cazul, astfel de măsuri pot include evaluări sau planuri de prevenire a generării de deşeuri.
5. Organizarea de campanii de sensibilizare sau acordarea de ajutoare financiare în luarea deciziilor ori alte tipuri de sprijin pentru întreprinderi. Aceste măsuri pot fi deosebit de eficiente în măsura în care sunt concepute şi adaptate pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi sunt aplicate în reţele de întreprinderi bine stabilite.
6. Utilizarea acordurilor voluntare, a grupurilor de consumatori/producători sau a negocierilor sectoriale pentru a încuraja întreprinderile ori operatorii din sectoarele de activitate interesate să îşi stabilească propriile planuri sau obiective privind prevenirea generării deşeurilor ori să corecteze produsele sau ambalajele care generează prea multe deşeuri
7. Promovarea unor sisteme certificate de gestionare a mediului, inclusiv EMAS şi ISO 14001
C.Măsuri care pot afecta faza de consum şi de utilizare
1. Instrumente economice, cum ar fi stimulente pentru achiziţii curate sau instituirea unei plăţi obligatorii de către consumatori pentru un anumit articol ori un ambalaj care ar fi în mod normal furnizat gratuit
2. Organizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare direcţionate către publicul larg sau către o categorie specifică de consumatori
3. Promovarea de ecoetichete recunoscute şi de încredere
4. Acorduri cu industria, cum ar fi, de exemplu, utilizarea unor grupuri de produse, ca acelea care sunt incluse în cadrul politicilor integrate ale produselor, sau acorduri cu vânzătorii cu amănuntul privind furnizarea de informaţii referitoare la prevenirea generării deşeurilor şi la produsele cu impact redus asupra mediului
5. În contextul contractelor de achiziţii publice şi private, includerea unor criterii de protecţie a mediului şi de prevenire a generării deşeurilor în cererile de ofertă şi în contracte, conform Manualului privind contractele de achiziţii publice de mediu, publicat de Comisie la 29 octombrie 2004
6. Încurajarea reutilizării şi/sau a reparării produselor defecte sau a componentelor acestora, în special prin recurgerea la măsuri educative, economice, logistice sau a altor măsuri, cum ar fi sprijinirea ori înfiinţarea unor centre şi reţele acreditate de reparare şi de reutilizare, în special în regiunile cu o densitate ridicată a populaţiei
Aceasta include instalaţii de incinerare destinate în principal tratării deşeurilor municipale solide, numai în cazul în care randamentul lor energetic este egal sau mai mare decât:
– 0,60 pentru instalaţiile care funcţionează şi sunt autorizate în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă înainte de 1 ianuarie 2009;
– 0,65 pentru instalaţiile autorizate după 31 decembrie 2008, folosindu-se următoarea formulă:
– Ep reprezintă producţia anuală de energie sub formă de căldură sau electricitate. Aceasta este calculată înmulţind energia produsă sub formă de electricitate cu 2,6 şi energia produsă sub formă de căldură pentru utilizare comercială (GJ/an) cu 1,1;
– Ef reprezintă consumul anual de energie al sistemului, provenită din combustibili, care contribuie la producţia de aburi (GJ/an);
– Ew reprezintă energia anuală conţinută de deşeurile tratate, calculată pe baza valorii calorice nete inferioare a deşeurilor (GJ/an);
– Ei reprezintă energia anuală importată, exclusiv Ew şi Ef (GJ/an);
– 0,97 este un coeficient care reprezintă pierderile de energie datorate reziduurilor generate în urma incinerării şi radierii.
Această formulă se aplică în conformitate cu documentul de referinţă privind cele mai bune tehnici existente pentru incinerarea deşeurilor.;
-/-
