Puncte slabe în proiectul pentru modificarea Legii nr. 372/2005
18/05/2012 by: Luiza Manolea
Guvernul Ungureanu în şedinţa din 18.04.2012 a aprobat un proiect de lege de modificare a Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor prin care se dorea transpunerea în legislaţia românească a Directivei nr. 2010/31/UE.
Preocuparea pentru performanţa energetică a clădirilor vine ca urmare a termenului limită de 9 iulie 2012 până la care România trebuie să adopte toate actele normative care să stabilească:
– definiţiile, dintre care cea mai importantă este definiţia clădirii cu consum de energie aproape zero;
– un sistem independent de control al certificatelor de performanţă energetică şi de inspecţie efectuat asupra instalaţiilor de încălzire şi a celor de aer condiţionat;
– modul de informare a proprietarilor ori chiriaşilor cu privire la diferitele metode şi practici de îmbunătăţire a performanţi energetice, în special cele care sunt cuprinse în certificatele de performanţă energetică şi în rapoartele de inspecţie a sistemelor de încălzire ori de aer condiţionat;
– sancţiunile pentru nerespectarea prevederilor naţionale care transpun Directiva nr. 2010/31/UE. Aceste prevederi vor fi comunicate Comisiei Europene cel mai târziu la 9 ianuarie 2013.
Aparent, proiectul de lege răspunde cerinţelor din Directivă. Astfel, spre exemplu:
– este desemnat Inspectoratul de Stat în Construcţii pentru controlul certificatelor de performanţă energetică şi a rapoartelor de inspecţie a sistemelor de încălzire şi climatizare; rămâne de văzut în ce măsură Inspectoratul de Stat în Construcţii – organism subordonat Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului – răspunde cerinţei de a coordona un sistem independent de control;
– este desemnat Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului pentru a lua actele normative necesare în vederea informării şi educării cetăţenilor cu privire la performanţa energetică în clădiri; rămâne de văzut ce finanţare va avea acest program de informare;
– sunt stabilite sancţiuni în cazul absenţei certificatelor de performanţă energetică:
- la recepţia la terminarea lucrărilor => nulitatea procesului-verbal de recepţie pe care o poate cere oricine are un interes,
- la vânzarea/ cumpărarea clădirilor => nulitatea contractului pe care o poate cere doar vânzătorul ori cumpărătorul.
Însă, sunt elemente care ocolesc obligaţiile din Directivă, cum ar fi:
– Definiţia „clădirilor existente” elimină toate clădirile care au fost recepţionate ori date în folosinţă înainte de data de 27.08.1994, adică marea majoritate a clădirilor existente, care, prin vechimea lor, contribuie cel mai mult la consumul de energie.
Drept consecinţă, chiar dacă o serie de obligaţii vor fi apărea ca fiind îndeplinite, acest lucru se va întâmpla doar în mod superficial, fără să fie urmărit scopul de reducere a consumului de energie.
– Definiţia „clădirii cu consum de energie aproape zero” rămâne vagă, proiectul de lege delegând stabilirea exactă a nivelului de energie consumată în kWh/ mp/ an unor reglementări tehnice viitoare. Directiva impune ca o astfel de definiţie împreună cu elementele sale de aplicare în practică să fie inclusă în planul naţional pe care România va trebui să-l elaboreze până la data de 9 ianuarie 2013. Potrivit proiectului de lege, atribuţia de elaborare a planului naţional revine Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.
De asemenea, proiectul de lege transpune greşit posibilitatea dată de Directivă de a nu respecta obligaţia clădirilor noi de a fi cu consum de energie aproape zero, care sunt recepţionate după 31 decembrie 2018 – cele publice şi după 31 decembrie 2020 – cele private. Astfel, daca Directiva dă această posibilitate doar în cazuri specifice şi justificate după principii care să fie comunicate Comisiei Europene, în proiectul de lege acest lucru reprezintă regula.
Acest proiect de lege nu a fost, însă, trimis Parlamentului spre dezbatere şi adoptare, fiind semne că ar fi fost chiar retras de către Guvernul Ponta.
Mai multe detalii şi textele de lege menţionate le găsiţi aici.
