Blog juridic de Bucuresti

Articol publicat in revista Constructiv nr. 99 din 10 iunie 2011.

Necesitatea folosirii energiei termice ori electrice din ce în ce mai eficient a determinat încă din anul 2004 instituirea la nivel european a unei legislaţii, Directiva 2004/8/CE[1],- care să promoveze potenţialul producerii combinate, în condiţii de eficienţă ridicate, de energie electrică şi termică pe baza unui singur combustibil, cu alte cuvinte a centralelor de cogenerare. Această directivă a fost transpusă în legislaţia românească prin Hotărârea de Guvern nr. 219/2007 privind promovarea cogenerării bazate pe cererea de energie termică utilă.

Există şi centralele de trigenerare, adică cele care, pe lângă energia electrică, permit atât producerea căldurii, cât şi a frigului.

Impactul cogenerării în construcţii

Faţă de randamentul crescut al unei centrale de cogenerare prin comparaţie cu două centrale distincte: una pentru producerea energiei electrice şi una pentru producerea căldurii, interesul declarat este unul general, circumscris avantajului principal: economisirea de combustibil şi energie şi, prin urmare, reducerea facturilor.

În domeniul construcţiilor, o astfel de tehnologie are în mod special un impact asupra dezvoltatorilor, arhitecţilor, furnizorilor de echipamente şi servicii corespunzătoare instalării şi funcţionării centralelor şi nu în ultimul rând asupra autorităţilor publice locale. De altfel, cogenerarea[2] este privită de Directiva 2010/31/UE privind performanţa energetică a clădirilor[3], drept element cheie care trebuie luat în considerare înainte de începerea lucrărilor de construcţii pentru toate clădirile noi, indiferent de suprafaţa lor.

Ca sferă de aplicare, cogenerarea ar putea fi utilizată în afara sferei rezidenţiale, spre exemplu, la construcţia de clădiri pentru birouri, clinici, spitale, ori în domeniul industrial, pentru industriile care folosesc abur, apa şi aerul cald, sau în agricultură, pentru înfiinţarea şi întreţinerea unor sere.

Sprijinirea producătorilor de energie electrică şi termică în cogenerare

Legislaţia românească prevede un sistem de susţinere a producătorilor de energie electrică şi termică în cogenerare printr-o schemă de sprijin de tip bonus, ale cărei criterii şi condiţii de punere în aplicare sunt stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 1215/2009 şi printr-o serie încă incompletă de reglementări subsecvente ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei („ANRE”).

O categorie aparte de producători o constituie cei casnici, care deţin unităţi de cogenerare cu o capacitate electrică instalată mai mică de 50 de kWe – denumite în legislaţie „unităţi de microgenerare” şi unităţi cu o capacitate electrică instalată mai mică de 1Mwe – denumite „unităţi de cogenerare de mică putere” şi care folosesc energia electrică şi termică produsă preponderent pentru consumul propriu, restul energiei electrice fiind livrată în reţelele sistemului energetic naţional. Aceştia nu beneficiază de bonus, însă, dacă dispun de grupuri de măsurare a energiei produse corespunzătoare, pot să livreze energia electrică la un preţ reglementat de ANRE.

Alternativ, producătorii de energie electrică şi termică în cogenerare din surse regenerabile de energie au posibilitatea să aleagă între această schemă de sprijin bazată pe bonusuri şi cea pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie, prevăzută de Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, şi anume prin sistemul de certificate verzi[4].

Aplicarea schemei de sprijin de tip bonus

Prin această schemă de tip bonus un producător de energie electrică şi termică în cogenerare primeşte lunar o sumă de bani fixă, stabilită pentru anul 2011 prin Ordinul ANRE nr. 18/2011[5],  pentru fiecare 1 MWh de energie electrică destinată consumului intern, produsă în condiţii de înaltă eficienţă şi livrată efectiv în reţelele electrice ale sistemului energetic naţional. Primirea bonusului este condiţionată de comercializarea energiei electrice pe piaţa concurenţială. În cazul în care nu a fost vândută pe piaţă, atunci energia poate fi comercializată prin contracte reglementate la un preţ stabilit de ANRE la nivelul a 90% din preţul mediu de tranzacţionare a energiei electrice realizat în anul anterior pe piaţa pentru ziua următoare. În perioada de până la sfârşitul anului 2012 preţul de vânzare prin contracte reglementate nu poate fi mai mic de 40 de Euro/ MWh, exclusiv TVA[6].

Sprijinul financiar se acordă producătorilor doar în cazul în care costurile de producţie depăşesc veniturile obţinute din piaţă. De asemenea, în acelaşi spirit, bonusul se returnează în cazul „supracompensării activităţii”, adică atunci când prin acordarea bonusului rata rentabilităţii înainte de impozitare depăşeşte 9%.

Schema de sprijin a fost prevăzută a se aplica în perioada 2010 – 2023, bugetul alocat fiind de 4,75 miliarde de euro pentru perioada 2011-2023[7]. Faţă de limita capacităţii electrice maxime instalate în centralele de cogenerare care pot beneficia de schema de sprijin, de 4.000 MW, se estimează că numărul beneficiarilor va fi în jur de 500 de producători de energie în cogenerare. Faptul că un producător nu poate beneficia de acest sprijin decât o perioadă de cel mult 11 ani consecutivi reprezintă o altă limită de aplicare. Astfel, pentru a beneficia la maxim de această schemă de sprijin tip bonus, un producător ar trebui să se înscrie cel târziu în anul 2012.

Acordarea bonusurilor este condiţionată în principal de calificarea producţiei unei centrale de cogenerare ca fiind de înaltă eficienţă. Aceasta presupune că o centrală în cogenerare face  o anumită economie de energie primară prin comparaţie cu câtă energie primară s-ar consuma în centrale separate de producere a energiei electrice şi a celei termice. Astfel, dacă pentru „unităţile de microgenerare” şi pentru cele de „cogenerare de mică putere” este suficient să fie realizate unele economii de energie primară faţă de valorile de referinţă ale unor centrale separate, pentru celelalte unităţi de cogenerare trebuie să se asigure realizarea unor economii de energie primară de cel puţin 10% comparativ cu valorile de referinţă pentru producerea separată de energie electrică şi termică.

Caracterul de producţie în cogenerare de înaltă eficienţă trebuie să fie certificat de către ANRE, în baza procedurii de calificare a producţiei de energie electrică în cogenerare de înaltă eficienţă, stabilită prin Ordinul nr. 23/2010[8]. Pentru obţinerea acestei calificări a centralelor de cogenerare, fiecare producător trebuie să depună anual documentaţii până la data de 25 ianuarie. ANRE emite deciziile de calificare a cantitǎţilor de energie electricǎ produse în cogenerare de înaltă eficienţǎ până la 15 martie.

Pentru producătorii şi consumatorii casnici, care deţin centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, chiar dacă nu beneficiază de bonusuri, este important să solicite calificarea producţiei ca fiind de înaltă eficienţă, căci doar astfel calificaţi pot livra energia electrică la preţuri reglementate de ANRE sau, în cazul în care folosesc surse regenerabile de energie, pot beneficia de certificate verzi în baza Legii nr. 220/2008. Ei trebuie să depună documentaţiile până la 31 iulie, urmând să primească deciziile ANRE de calificare până la 31 octombrie.

Ulterior obţinerii calificării de cogenerare de înaltă eficienţă, producătorii pot cere ANRE acordarea bonusului până la 1 septembrie, pentru anul următor[9].

Fondurile pentru plata bonusului se constituie prin colectarea lunară de la toţi consumatorii de energie electrică a unei contribuţii pentru cogenerare, care, pentru anul 2011, este în valoare de 18,5 lei/MWh.

Atractivitatea bonificatiilor

Din perspectiva celor care activează în domeniul construcţiilor şi care ar fi interesaţi de producerea energiei electrice şi termice în cogenerare, în special prin centrale de mică putere ori de microcogenerare, legislaţia nu apare în prezent foarte atractivă, date fiind:

–         procedura greoaie a solicitării bonusurilor, ce presupune depunerea anuală de documentaţii pentru calificarea caracterului de cogenerare de înaltă eficienţă chiar şi pentru centralele de mică putere ori de microcogenerare;

–         condiţionarea acordării sprijinului de livrarea efectivă a energiei produse în cogenerare, în condiţiile în care ANRE nu a elaborat încă regulamentul de preluare a energiei produse în centrale de mică putere şi în cele de microcogenerare.

De asemenea, din perspectiva consumatorului de energie electrică, pe termen destul de îndelungat – până în anul 2023 – cogenerarea va presupune, în lipsa unor economisiri substanţiale de energie, doar suportarea unor preţuri la energie electrică din ce în ce mai mari.