Noi reguli ale parteneriatului public-privat (PPP) in vigoare prin Legea 178/2010
03/11/2010 by: Luiza ManoleaPe 04 noiembrie 2010, va intra in vigoare Legea nr. 178/2010 privind parteneriatul public-privat („PPP”).
Dintre controversele legate de adoptarea acestei legi amintesc doar chestiunile legate de sfera de aplicare si de conditionarea efectuarii unei contestatii de plata unei garantii substantiale.
1. Sfera de aplicare a Legii 178/2010
Definirea destul de neclara a sferei de aplicare fata de prevederile deja existente ale OUG 34/2006 privind concesiunile de lucrari si servicii publice si cele ale OUG 54/2006 privind concesiunile de bunuri proprietate publica.
Astfel, daca art. 10 lit. b) si e) spune ca Legea 178/2010 nu se aplica in cazul in care se incheie contracte de concesiune de lucrari ori servicii publice (potrivit OUG 34/2006), art. 44 spune ca, dimpotriva, in ce priveste contractele de concesiune referitoare la activitatile relevante în sectoarele de utilitate publică (apa, energie, transport, posta) reglementate prin aceeasi OUG 34/2006, prevederile Legii 178/2010 pot fi aplicate.
Prin urmare, ar trebui cel putin clarificata care este situatia activitatilor din sectoarele de utilitate publica:
– fie sta la alegerea unei autoritati publice aplicarea OUG 34/2006 ori a Legii 178/2010 (daca da, exista anumite criterii care trebuie respectate sau alegerea este discretionara) sau
– Legea 178/2010 se aplica doar exceptiilor care ies din sfera de aplicare a OUG 34/2006?
Referitor la criterii de aplicare a legii, ca exemple de ce se intampla prin alte tari, s-ar potrivi aici exemplul Frantei, care permite incheierea de contracte de parteneriat public-privat, insa doar sub rezerva existentei unei conditii de urgenta ori de complexitate a contractului si doar dupa verificarea prealabila daca o alta procedura nu ar avea efecte comparabile ori chiar mai bune din perspectiva banilor cheltuiti pentru valoarea adusa („Value for money”).
Aceasta clarificare ar fi utila si din prisma jurisprudentei romanesti care, de exemplu (Decizia nr. 1293 din 14 dec. 2007 a Curtii de apel Pitesti), a considerat ca sta sub aplicarea OUG 34/2006 iniţiativa avuta de Consiliul local Pitesti de concesiune a unui teren pentru realizarea unei centrale de cogenerare de catre una sau mai multe persoane juridice, ce urmau să o exploateze într-o primă etapă, ulterior revenind autorităţii contractante acest drept.
De asemenea, o astfel de clarificare ar fi utila cu atat mai mult cu cat Ministerului Finantelor enumera OUG 34/2006 si OUG 54/2006 drept legislatie aplicabila PPP-urilor. In acelasi sens, Ghidul pentru implementarea proiectelor de concesiune de lucrari publice si servicii in Romania, aprobat la sfarsitul lunii iulie a anului trecut prin Ordinul 1517/2009, inca in vigoare, descrie in detaliu (179 de pagini) concesiunile de lucrari si servicii in baza OUG 34/2006 si OUG 54/2006 (care transpun Directivele nr. 2004/18/CE si 2004/17/CE) prin prisma conceptului de parteneriat public-privat.
2. Conditionarea contestatiilor de plata unei garantii
Legea 178/2010 pastreaza prevederile initiale (ale versiunii refuzata la promulgare) referitoare la obligatia unui investitor ofertant ce doreste sa faca o contestatie de a depune o garantie de 2% din valoarea estimata a contractului, ceea ce ar reduce in mod considerabil accesul la justitie – dat fiind pretul de obicei foarte mare al unor astfel de contracte.
Ca o prima concluzie, daca aceasta noua lege isi propune sa creeze o procedura distincta de cea a concesiunilor de lucrari si servicii publice (reglementata de OUG 34/2006) si de cea a concesiunilor de bunuri proprietate publica (reglementata de OUG 54/2006), ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru clarificarea aplicarii acesteia.
Prin urmare, asteptarile fata de continutul normelor metodologice, care ar trebui sa intre in vigoare la 04 decembrie 2010, sunt destul de mari. Trebuie sa avem, insa, in vedere ca normele de aplicare nu pot decat sa interpreteze legea in vigoare; in cazul in care ar fi nevoie de insasi modificarea acesteia fiind necesar un act normativ de aceeasi forta juridica.